George RogozPoezie și proză

Asta-i viață

Adormit, satul

Mulțumiți, sătenii Beau de sting… amarul. Au votat o listă; Boi, nu are carul. Tot e bun în curte; Stau găini pe el. Proaste sunt, de pică; Au Ales… la fel. El, sau ei? Conteză? Jucul e ”făcut”, Și-n sensul de gata, Și de ”șest”-tăcut. Ce ți-e și cu limba Asta de pe-aici? Când să zici de ”una”, Peste alta ”pici”. Vai, am dat cu dreptul Peste stângul, iar! Femeia e bună, Mai ales ca ”dar”. De la Domn, desigur, Nu s-o iei s-o dai; Poți să faci și asta, Dar, pe-afară, stai. M-am luat cu vorba Și-am uitat de vot. În fond, totu-i bine; Toți se ling pe bot. Sărmanii, desigur, De ce au sperat, Aleșii, vezi bine, De ce au furat. Cerul nu-i departe; Coborât e-n lac. Ceața îl desparte De cei vii, ce tac. ”Adormit” e satul; Pe un deal, ca pernă. Liniștea încântă, Ca-n pacea eternă.