Barca și valul

Lacul, răstignit sub ghețuri, Să respire-a început. Pe la mal el se dezgheață; Iarna cruntă l-a durut. Jos, o barcă rătăcită, Înnegrită de catran, Clipocește aiurită… Nu ai da pe ea doi bani. E din scânduri întocmită, Fără vâsle, doar cu-n băț, Rătăcit acum prin ape, Sau furat de vre-un mic hoț. Greu a suferit sărmana Prinsă-n chinga de cristal. Scâncetull ei de durere, Îl aude-acum un val. E micuț și plin de jale, Căci e singur, rătăcit, Pe un mal cu multe urme, Din înghețul îndrăcit. Tandru, el invită barca La un dans de unu-doi, Și valsează împreună… Doi iubiți, micuți și goi. Ea se mișcă mai alene, Cam rigidă, nu vioi, Căci, de mal, e-n lanț legată… Ca și omul, de nevoi.