Cerul pare

Cerul pare-ndestulat; Nu mai vrea alți oameni. Doar pământul, ahtiat, Roade la dragi semeni. Flacăra de țel s-a stins; Vecia-i în Clipă. Rugile se-aud discret; Doar Nebunul țipă. Vrea ceva, ce nu e drept; Orizontul parcă. Și o zare fără fum; Lacrimi, să nu stoarcă. L-au lăsat în plata lui; Râde, trist, și tace. Cum să-i dea dreptate-n tot? Ce, n-aveau ce face? Libertății îi fac nod; ”Strânsă”-i stă mai bine; Cu Dreptatea e mai greu; ”Sfoara” nu prea ține. Au grijă și de sărmani; Să se miște-n ”voie”: -Asta-i bine! Asta, nu! Nu-s ”lături?” Nici zoaie? Cerul pare-ndestulat; Hămesit e Iadul. Stixul e ocean acum; Pământul e vadul…