Lumină-nfometată

Pripășite printre case, Vechi cocioabe cad pe loc. Au murit bătrâni cu zile. Frigul tremură în foc. Vreascuri pricăjite-ncearcă, Fumului să-i dea un scop. Într-o vilă, mărginașă, Bubuie, cu poft-un dop. Iarna-ngândurată parcă, N-a mai coborât spre sud. Nu-i plăcea, să vadă iarăși, Chip cu viață-n lacrimi ud. Milă? Dragoste? Cruzime? Poți s-o iei, cum vrei, să știi. Îi mai lasă să trăiască, Vii, în chinuri, zi de zi. Candela de sub icoană Își dă sufletul de foc. O Lumină-nfometată, Vrea în Cer… dar… n-are loc.