Piesa

Ieri, m-au supărat cățeii ; Se mâncau iar între ei. Când mi-au spus că ”pun” de-o piesă, M-am gândit la dumnezei. -Știi, e-o fabulă transpusă Pe o scenă, despre om. Am putea să-i dăm ”teroare”, Dac-am pune-n ea și ”rrom”. Îmbătați cu apă goală, N-avem forță în cuvânt, Să redăm, de ce-i în stare, Omul rău ce-și ia avânt. N-avem mâini să strângem gâturi Și nici fiare reci, de foc. Și nici nu distrugem ”viețuri” Cu puterea dintr-un toc. Ne rămân simple simboluri: ”Mârâială” și ”mâncat”. Dar, cu sufletul, stăm bine: L-avem, ca și voi, tărcat…

Vreți morală? Poate-n somn. Vreți de câine? Sau de om?