Plânge

Plânge cerul întristat, stelele ce-și pierd lumina. Pe Pământul zbuciumat, apa sfârtecă-ncet tina.

Norii-n lacrimi se revarsă, răvășiți și nestatornici. Florile își pleacă chipul, sub copaci uscați și jalnici.

Doar o pasăre, atinsă de durerea morții vii, cântă-n bocetul de mamă, ce se-aude zi de zi.