Pro Sindicat

O găină, din ogradă, Sătulă, să fie pradă, A ”pus”-o, de-un Sindicat, Cârâind, cam răspicat: -Avem drepturi, fiecare! -Da, dar, soro, știi tu care? -Nu contează! Ele sunt. -Crezi că lucrul ăsta-i sfânt? -Sunt înscrise-n legea firii! -Ce te faci cu cea a gurii? -Trebuie să fim doar fermi! -Să murim atuncea demni? -Facem ”cauză” din vrere! -Sacrificii crezi că cere? -Dar desigur, e normal. -Bine că totu-i formal. -Nu ne mai lăsăm tăiate! -Și atunci, doar împușcate? -Treaba lor, pe banii lor. -Sunt calici, nu cred că vor. -Vom murii, atunci, bătrâne! -Vai ce bine! Crezi că ține? -Da! Unirea face tot. -Să se lingă ei pe bot? -Argumente-avem și-s bune. -Crezi că botul, el, va pune? -Într-un fel, sau altul, da. -Dar dacă va zice ”Ba!”? -Dreptul lui; ca toată lumea. -Și-i corect, să facă foamea? -Binele e relativ. -Va găsi el un motiv. -Să mai lase hrana vie! -Dar, legal, chiar o să fie? -Legea-i lege-o respectăm. -Deci, ofrande, iar să-i dăm? -Vor fi jertfe pentru crez. -Asta-nseamnă că-i mai ”brez”? -Vom fi martire în viață. -Bine-atunci! Ieși tu în față!…