George RogozPoezie și proză

Asta-i viață

Singuri

Dureroase clipe Se adună-n file. Plictisite, albe, Se întind în zile. În singurătate, Săptămâna trece. Luna se strecoară, În trimestrul rece. Anotimpu-n goană, Ștafeta o lasă. Altul, și-apoi altul, Dau, cu mine-o pasă. Între ani, o ușă Se deschide largă. Pasu-ți șovăielnic, Târâie o targă. Ce-a trecut, sau vine, Nu e încântare. Pandemia ”toarce” Goluri viitoare. Dar e primăvară; Flori pleznesc în muguri. Tristă-i frumusețea, Când ne ”ducem”singuri.