Stau la masă

-ironioare-

Stau la masă și-mi beau dorul… Cârciuma-i plină de ”goi”. Jalea-n melodie urcă Și se-ntinde-ncet spre noi. ”Goi”, cu burțile ”deșarte”, Și cu mințile la fel, Nepătați de bunăstare, Au ideile cam ”gel”. Pâcla scoate la iveală Oameni-umbre, sau ”ceva” Ce cam seamănă a viață, Ca pe-aici, pe undeva. Chipuri palide, stâlcite, De un pumn de trai grotesc, Se ivesc din ceața-n care, Ei tot cred că chiar trăiesc. În lumina-nșelătoare, Cu palori de lumânări, Ochii lor clipesc haotic, Tot sperând în ”amânări”. Amânări ca să mai rabde Mâinele visat de azi, Sau să spere, înc-o-dată, Că, mai jos de jos, nu cazi. Stau la masă și-mi beau șansa De a fi flacără-n scrum, Când, cu opt picioare, masa, Se învârte-ncet, în fum…