Teatrul pandemic

-puțuri- Ceasul ticăie absent; Nu-i pasă de viață. Cortina s-a ridicat; Moartea iese-n față. E-un spectacol de doi bani; Ieftin e biletul. Ea alege un actor; Gata cu duetul. Cântul sună a prohod; Sau doar mi se pare. Pe decorul scorojit, Cerul n-are zare. Alți actori, prin mână-și dau, Moartea în suspine. Actele se scurg, se scurg; Gropile-s comune. Teatrul e-un pământ boțit, Încrețit de șanțuri. Nu au loc? Le-or ridica; Le vor face puțuri…