Un crâmpei de viață

Un crâmpei de viață M-a oprit pe vale Și m-a întrebat: -Ăsta-i Drum, sau Cale?

I-am răspuns că… poate… Sunt mai rău cu el. L-am „bătut” adesea Și nu-l știu, de fel.

M-a privit cu milă, Chiar îndurerat. -Ai pierdut prea multe! Nu a insistat.

Aștepta, se vede, Să-l ajut puțin. Un „ceva”, în mine, „Suna” a suspin.

Am rămas alături; Încă n-a plecat, Căci mai am, se pare, Multe de-nvățat.