Un sens

Cu un strop de milă, Căci ținea la noi, Ne-a-mbrăcat cu Viaă, Căci eram cam goi. Cu inteligența, A cam dat-o-nbară, Și ne-a dat atuncea, La toți, câte-o țară. Ne-a-ncurcat și limba, Căci vorbeam prostii, Și mâncam de toate, Fără a posti. Reticența-n grabă, A uitat s-o dea Și deaceea-n silă, Prea mulți beau, să bea. Totul ar fi bine, Dar, în Timp ne-a pus Doar un sens la Viață… Și el, numai ”dus”…