Un viitor

Cu privirea ațintită Spre un punct nedeslușit, Omu-și vede Viitorul Și îl cheamă, răgușit. El se pierde-n Timp și drumul E tot lung și nesfârșit. Când speranța-l părăsește, E, de teamă, copleșit. Traiul vieții se strecoară Peste-un munte răvășit; Ceru-l atingea odată, Dar acum e prăbușit. Nu știu cum, în el, o ”haită” De ”Om izi” s-a pripășit; A ”ras” lemnul, stânca, floarea, Și, Nat-ura-a copleșit.