Vatra

Vatra țării-i stinsă; Strămoșii s-au dus. Bâlbâiți, rromâni, De plecare-au ”pus” Iau cu ei ceaunul Și ceva ”tărâm”. Lasă-n loc prostia, Demnului român. ”Una”, după ”alta”, Curăță ”curat”. Legea e făcută Să scuze-un furat. Ce rămâne-i pleava Bătută de vânt. Doina nu se-aude; Uitată-i ca, cânt. Mă aplec, cenușa Câmpului e rece. Munții gem în piatră; Ei nu vor să plece.