George RogozPoezie și proză

Clepsidra

Clepidra viață

-Așteaptă! Nisipul se prelinge, Clepsidra se golește, În timpul greu ce cade, În goluri și grăunțe. Șuvoiul se strecoară, Se scurge-n neființă, Se macină cu ură, Se zbate-n neputință, Se zdrențuie la colțuri, De timpi pierduți în fapte, De umbre fără umbră, De urme de năpaste. -Așteaptă! Liniștea e dură. Tăcerea e la fel. Golurile, Răvășite de speranțe, Se zvârcolesc, discret. Nimicurile se adună, Cu tot ce e la fel, În viața de clepsidră, E noapte, fără cer. *