Clipe

Neăzute, pe căile infinite ale timpului nedefinit, clipele trec grăbite, neatente și insensibile la dureri și plăceri, la bucurii și tristeți, fără a ști , că de fapt, ele rămân pe loc, sau în urmă, pline de regrete tardive, de renunțări și speranțe neâmplinite, căci ea, clipa, nu poate supraviețui singură în vâltoarea vieții, iar ele, mai multe, nu însaeamnă decât amintiri uitate, sau în curs de uitare, ale unei neștiute vieți. Golul din noi Trece clipa, ora sună, Viața cântă vieți-n strună. Liniștea în jur trăiește; Goluri lasă; n-o privwește. Într-un colț uitat de soartă, Neputința fiindu-i mumă, Doru,l rătăcit, de semeni, E luat de mulți în glumă. Mă gândesc fără cuvinte, Răscolind nisip de urnă. Timpul zace într-o parte; Golul tace, golul sună. *