E Vremea

Dreptatea e una, sau alta, cum vreți. N-o cereți la alții, de vreți s-o aveți. Ascunsă în tone, de legi, abrogate, Se pierde în neguri de patimi deșarte. Dreptatea e visul cântat de poeți, E sensul schimbării pierdutelor vieți. E crucea sub care, nou-născuții tot mor, Zdrobiți de cei care și pot și nu vor. Dreptatea e pomul, cel gol, tulburat, De plebea nebună, în saci scuturat. E cântecul trist al lebedei-țări, Pierdută în jalea, adusă de zări. Dreptatea e totul, nimic de nu ai, Speranță-i ce moare, în tropot de cai. Nu-i noaptea tăcerii și-a morților vii, E timpul trăirii. E vremea să ști. *