Orașul lui Mai 1990

Piața geme de lume Și lumea la fel. Toți se suportă cu fiecare. În neliniștea ce freamătă, Unii vor liniște… Dar neliniștea este generală. Fiecare cere să tacă, Celălalt, Sau ceilalți, Sau toți. Nu știe ce vrea exact, Dar vrea ceva… Ceva, sau altceva… Oricum, nu același lucru. O idee se cristalizează… Monologurile individuale, Șoptite, sau răstite, Să fie integrate în ceva, Gen dialog, General, Simultan, Pentru ca nimeni, În Liberattea care e, În Dreptatea care ar, sau va fi, Să nu rămână, Pe un loc secund. Toți au dreptul, La primul loc, Deci în frunte, În fața tuturor, Ai lor Și toți în fruntea Celorlalți… Și toți să fie Ai lor… Și țipă… Și țipă… -Da mai tăceți odată! -De ce tăceți?!… *