Viață? la sat

Zile de răstriști, zile de pripas, Cumpene de ape, cumpene de ceas, Nopți dormite silnic, pumni la gură strânși, Câini goniți din prispă, lacrimi în ochi stinși, Dimineți în neguri, vise care dor, Mâini rănite-n sapă, seri secate-n dor, Flăcări de dorințe, spulberate-n vânt, Uși închise-n față, șoapte fără cânt, Prânzuri neținute, amânate-n van, Vagi sclipiri de coasă, câmpuri fără lan, Gropi săpate-n suflet, gânduri nerostite, Flori sădite-n inimi, slabe, neplivite, Vorbe-ncețoșate, fraze fără sens, Răspunsuri în silă, ca un fum prea dens, Sobe-ngenunchiate, de trăiri nedemne, Flăcări de ființe, pierdute în lume, Sclipitoare urme, în cenușa vieții, Se sting fără nume, în penumbra ceții, Ochi ce pierd lumina și se strâng de frică, Se-ngrozesc de lumea, haină, calică. Oameni fără viață, într-un sat pierdut, Dispar fără vină…Să trăiasc-au vrut. *