Zeii

Zei, uitați în lupta, pentru nemurire, Se-ngozesc de omul, lipsit de simțire. Precepte morale și legi vechi, nescrise, Le-au impus, odată, în copii și vise. Au zidit minciuna, sub temple străbune, Ce au vrut e una; alta-a fost în lume. Fapta înțeleaptă, vorba n-a urmat, Mila e zdrobită, de un braț turbat. Dreptatea-n credință, întrupare vrea, Crucea-i oropsită; vina tot mai grea. Nebunia țipă. Ruguri ard de zor, Zeii se-nfioară. Nu știau că mor. *