”Doamnele” primăveri

-la le le le-

Palida lumină Zorii impregnează. Arabescuri, norii, Pe Cer desenează.

Soarele-și arată Zâmbitoarea față. Parcă-n tonuri ”calde”, Cârâie și-o cață.

”Doamne” adormite, În raze, prind viață; Boboceii gingași, Se răsfață-n față.

Unul câte unul, Sar din poala mamei; I-a crescut cu grijă, Fără teama foamei.

Roșii, roz, mov, negre, Râd îmbujorate; Îmi oferă-n cupe, Culori nesperate.

Unele-n candoare, Purul alb și-arată; Gingașe, suave, Tristețea îmi ceartă.

Vreau nu vreau, fiorul Frumuseții-l simt; Că-mi plac ”la grămadă”, Nu vreau să le mint.

Uit, pentru o clipă, ”Reci” trăiri curente; Grijile, ca ”pete”, Le ”declar”… absente…