Estimând realitatea

-”abatorul”-

Fiecare-și poartă crucea; Nu îți cer, s-o duci pe-a mea. ”Vorbele” străpung des pacea; Omu-i bun, doar viața-i rea.

Estimez Realitatea, Ca un ”reportaj” direct: Perspectiva? Înspre glie; Șansele? ”Nimic”, concret.

Vor bătrâni, doar o cruce, Și un loc mai liniștit. Cu adulți-i o problemă, Ce cer ei, e ”cu plătit”.

Tinerii pot fi ”Speranța”, Dar, nici ei, nu cred în ea; N-au răbdare nici cu viața, Ce face, din ei, ce vrea.

Doar de prunci, numai de bine, Candizi sunt, cât gânguresc; Cresc și beau lapte cu fiere, Când la ”dragoste” tânjesc.

Mame multe-”nsingurate”, De ”plecarea” soților, Cresc copiii-n ”școala vieții”, ”Dată”-n grija hoților.

Mă întreb, cu-ngrijorare, Ce-or avea în viitor: Bariere puse-n cale, Și ”mânați” de-un ”stat-păstor”?

Sau vor fi, ”carne” de ”tunuri”, Cu viața ”la purtător”, Cât timp cei de la ”putere”, Țara-o ”văd”, ca ”abator”?…