”Hohote”

Cei din jur, mi-au ”acuzat”, ”hohotul” dintre cuvinte; ironia m-a salvat, când am prins puțină minte.

Hohotele-și sting ecoul, printre oameni și umani: -râsul ”gâdilă” bogații; -plânsul ”mângâie” sărmani;

Comedia-”mpestrițată” cu glume de derbedei, se trăiește-n vile scumpe, ”rotunjite”, din condei.

Drama pur înlăcrimată, cu final în orice act, ”hohotită”-i de sărmanii, ce, de foame, nu au ”tact”.

Alți ”actori”, mânjita viață, de un realism precar, o tot ”joacă”, pentru ”papa”, cu sictir, înspre flecar.

”Mulții” însă, ”rolu”-n stradă, vor să-l ”urle”, pe cuvânt; zâmbrele sunt de fațadă, ca o odă la mormânt.