”Orlatori” pentru Aleși i.a

Într-o lume-organizată, Condusă și motivată, De partide erbivore, S-”orlatau” Aleși, cu ”stare”. Argumente, ”fiteșcine”, Plin de, cum se zice, ”bine”, Aducea, cu-nverșunare, ”Re-negând” pe orișicare. ”Eu”, se auzea cuvântul, Ce-l purta, spre zare vântul, Ca pe-un moto general, În ocolul, zis coral”. Vitele ”îngrămădite”, În sens larg, firesc, de minte, ”Muu-getau” cu socoteală, Departe de-orice scofală. Soții lor, ”încornorații”, Mândrii, ca mai toți bărbații, ”Vegetau” pe coada lungă, Socotind, cât vor în pungă. Lângă ei, un rău vecin, Cu purtări ca de asin, ”Ichhh”-ăia-n germană ”eu”, De zicea-i că-i Dumnezeu. Se baza, cert, pe ceva; Spionase pe-undeva, Căci avea urechi ”mărețe”, Demne de ”alese-fețe”. Cu dis-preț, o iapă sură, ”Bună”-n spate, ca și-n gură, Necheza-n sictir acut, Lâng-un armăsar ”trecut”. Blondă, ar fi vrut, nebuna, Să se poarte precum Luna, Schimbătoare, ”o-le-le”, Că-i plăceau și ”fazele”. Pline-n somn, de sentimente, Și de lână-n ”suplimente”, ”Beee-duine” răbdătoare, Cam prostuțe și la soare, Oile, ”înghesuite”, Doar cu-n neuron în minte, Moțăiau înduioșate, ”Supte”, de vecini… de lapte. Un berbec, tărcat, la fapte, Dar fudul de tot, ce poate, Se ”îmbățoșa”, slugarnic, Lâng-un taur, mai amarnic. I-oferise ”prospătură; Caci avea, în alb, ”Procură!”, Să-i aducă tot ce vrea, Chiar și blana de pe-o ”meea”. Concurentul lui, un țap, Tare, și nu prea, la cap, ”Bătea” tare… din copită, La putere… rea ispită. Căci aveau, ca argumente, ”Cioculeți”, ce-au fost în ”frunte”, Șefi de staule… sau stat… N-au știut-o nicio dat. O căpriță, ”benevolă”, Cățărată pe-o consolă, Oferea la toți, cam goală, Pentru voturi, urna-oală. Cu ochi blânzi, de ignoranță, Îmbrăcată ca o ”zdreanță”, Chicotea, că dă mai multe, Celor ce vor s-o ”asculte”. Alta rumega agale, Suflecată pân-la poale, Conținutul unei pungi, Colorată cu vagi dungi. Rând pe rând, și la ”grămadă”, ”Urlătorii”-au dat dovadă, De încrâncenare crasă, Căci aveau diurna ”grasă”. Au vorbit mai mult ce-au spus, Căci aveau butonul pus, Să repete-n șir slogane Și, minciuni de vis, să ”toarne”. În final, ”adunătura”, Ce și-a ”re citat” cultura, A ”luat-o”-n pas, agale, Cu urme, la bot, de bale.

Vreți morală? Na-ți-o bună! Nu-i de-ajuns? S-urlăm la Lună!