În haosul trăirii

-ne născuți-

În haosul trăirii, Lumina se strecoară, Ca umbră cocârjată, De-a omului povară. Nimicuri grăitoare Se-amestecă-ntre ele, Și dau un fel de lume, Încinsă-n dans de iele. Când viața-i obosește, În pași târșiți, convoaie, Îi cară spre uitare, În lacrimi reci, de ploaie. Cei ce rămân, cu grijă, Ca, mult, să nu îi doară, În crâncena trăire, Pe brânci, iar se strecoară. În vălătuci de pofte, Cu iz de neplăcut, Când totu-i ”pentru-sine”, Se ”stinge”-un nou născut. Rămâne-n minți o pâclă, Ca umbră de plăcut, Și o idee, ”ștearsă”, Rapid, de nenăscut…