În ”umbra” tăcerii

-și-n groaza trăirii-

În ”umbra tăcerii”, Și visele mor; Speranța e stârvul De ultim cocor. Iubirea de semeni E-ascunsă-n genuni; Nici Domnul, se pare, Nu speră-n minuni. Azi, mila-ancestrală-i Uitată de tot; Oglinda răsfrânge, Des, fiară cu bot. Rodeo cu mieii, E-o ”practică”-acum; Cu pintenii, lupii-i Îndeamnă la drum. Disprețul și sila-s ” Valori” promovate; Cuvintele-s șișuri În mâini prea-”curvate”. Respectul de sine-i De mult prohibit; Rușinea e pusă, În teasc, la zdrobit. De farul puterii, Mulți ochi sunt orbiți; Strigoii se lasă, De aur sorbiți. Vii codrii se-afundă, În munți ”prăbușiți”; Pe străzi, smogul ”arde” Plămâni ”coșcoviți”. În ”umbra” tăcerii, Plâng oameni, firesc; N-o fac de rușine… În ea, doar, trăiesc…