Iubiri ”uscate”

Veștejită-n timp, iubirea, Se usucă-n glastra urii; Sentimentele-și pierd ”viața”, Prinse-n colții-amari ai ”gurii”.

Din iubiri, se nasc blesteme Cu final nefericit; Râsu-ajuns un scâncet, geme, Omul pare ”rătăcit”.

Pasiunile de-o clipă, Sunt, cu anii, numărate; Speriate, țipă, țipă, Din suflete refulate.

Răbufnirile de ură, Pradă negrelor trăiri, Îmbâcsesc ce-a fost lumină, Și candoare în iubiri.

Vina, oare, cine-o poartă, Cei ce s-au iubit cinstit, Sau o viață ”tulburată”, De plăceri, sau de ”postit”?

În iubirile ”uscate”, Din păcate, cresc copii, Ce ”sug” ura-ades, cu lapte, Și-ajung răi, fără a ști.