Rugina-n sânge

-nebunia-

În materia morbidă, Rațiunea-ncet se pierde; Nebunia e o formă, De-a nega rugina-n sânge.

”Săturat”, prea mult, foame, A țipat la ”minți închise”; A primit… doar uși asemeni, Căci avea idei ”pro scrise”.

Intrigați erau, ”sus-pușii”, De-al lui ”rost”, să se revolte; Doar ei i-ofereau, pe gratis, ”Minciunele” să ”înghite”.

S-au mai supărat amarnic, Când, de ”rest uri”, s-a legat, Printr-o simplă pomenire, De cuvânt: ”M-am săturat!”

Au decis, să-i ”sugă” viața, Alte ”fiare”, de alt soi; L-au trimis, la ”izbăvire”, Lângă cei cu ochii ”goi”.

Ca și fierul, și el, omul, ”Sângerează”, până moare; Unul suferă, și geme, Altul scârțâie, de-l ”doare”.