Sat ”picioresc”,

-perspectivă-

Pe gol câmp, departe-n cețuri, Orizontu-ntrezăresc; Drumu-i presărat cu șleauri, Și cu gropi, deci ”picioresc”. Perspectiva ”fabul-oasă”-i, Revărsată peste zări; Într-un șanț, rărite bine, Văd și flori, fără culori. Cioturi, vagă amintire De copaci tăiați ”la greu”, Par, dar nu-s, momâi de oameni, Mici, cu țel ”naiv”, mereu. Nu departe, satul ”fjalnic”, Îmbâcsit de-un fum ”slinos”, Dar cu ”perspectivă”-n scripte, ”Roade” ce-a rămas din os. Într-un colț de cotitură, Revărsată cam în jos, Se răsfață, demnă-o șură, Amintind de-un vis frumos. Puncte, cam molâi în fapte, Mișunând la întâmplare, Fac, ce face-ntotdeauna, Un oricine-un oarecare. Totu-n tot, sau toți în toate, Searbăda trăire-o sorb; Vine, ca lumină-n viață, Lumânarea-n cioc de corb. *