”Totul se împarte”

”Totul se împarte”… Între ei, desigur; Incredul, cu capul, Am vrut să m-asigur.

Am cucuiul mare, De la ”Libertate”; Lângă el, demn, crește, Și cel de ”Dreptate”.

”Pleosc!”… ”Egalitatea” Mi-a ”dat”… peste ”bot”; Deși a fost palma, O durea în cot.

”Mila” o ”ștersese”, Căci n-am dat de ea; Doar ”Ipocrizia”, Bine-ascunsă, bea.

Îmi propune, calmă, Lângă ea să stau, Și, să-mi fie bine, ”În brațe” s-o iau.

Când m-așez pe scaun, De ”Minciună” dau; M-a ”urcat” în slavă; Ce să zic… doar ”Wau!”.

”Plin”, prin ea, ”de mine”, ”Greu”, alunec jos. Cad, ca prostu-n creștet; Văd totul pe ”dos”.

Mă ”răstorn”, cu viața, Într-un crud real; ”De ce văd”, ca omul, ”Cad în fund”, normal.

Nu-mi vine a crede, Ce-am crezut cândva; Incredul, ca tontul, Îi ”bag” undeva.

Cu grijă ”paternă”, Mă ”conving”, din spate, Câteva ”copite” De ”vite-ncălțate”.

Preiau, cu răbdare, Șocurile-n fund; ”Cine sunt făptașii?!” Mă ”trece” un gând.

Renunț, că-n ”picioare”, Mulți pot să mă ”calce” Și, ca marionetă, În sfori, să mă ”joace”.

Stau, și stau… degeaba, Ca să mă gândesc; Să m-apuc de muncă???… ”Oții” mă pândesc…