”Urlători preadestinați”

”Urlători” prin excelență, La profit, prea ”destinați”, Neaoși ”scumpi”, de multe-n stare, Sunt, la bun-simț, ”șifonați”. Cu morala ”stoarsă” bine, Ca, cârpe, de șters pe jos, ”Cățeruși” de ”joasă” rasă, ”Latră” ode pentru os. Scheaună cu încântare, Când întorc totul pe dos, Și fac sluj, pentru stăpânii, Ce le dau, români, de ros. Vocile îmbălsămate, Cu tămâie, ca parfum, Cântă jalea-n osanale, Profețind, răul, ca bun. Prin cuvinte-ntortocheate, Stoarse în minciuni de vis, Fac din târâturi nedemne, Lame bune pentru șiș. Sunt aleși handicapații Care dau, din mâini, pe sfori, La minți, cert, cu ”limitare”, Ce te laudă când mori.

Pe de lături, în lătură, Potăi mici scurmă spre țel, Vrând răsplată pentru ura Arătată-n chip, și fel, Ce îi leagă-n zgardă fină De orice străin mișel.

În blestemății puterea Și-ancsatrat colții de legi; Judecata strâmbă-i dreptul Celor ce-o acceptă, blegi, Ca pe-o vină asumată: Flamuri au votat… Au cergi…

(din ciclul:Vin strigoii) *