Bolânda realitate

-accept normal-

Nu-mi vorbesc, de rău, azi țara, Dumnezeu să-i țină ”para”, Mălăiață pentru toți, Și ”cinstiți”, nu numai hoți. Iar o-ncurc? ”Cinstit” nu-i bine? E-o aluzie la tine? Fără ghilimele zici? Doar să cadă, nu să ”pici”?

Discutam cu el nițel, Cam crezând că e fidel, Că-ncerca, ceva să zică De ”drept-uri”, și de ”păpică”, Zornăind un lanț de ”chei”, Ce ”încuie” tot ce vrei, Legi, cu grijă ”primenite”, Cu de toate ”îmbâcsite”, Și-explicate pe-”nțeles”, După cum ai, sau nu, ”fes”:

-Viață bună? Pofta-n cui! Cum să zburzi, în ea, hai-hui? Ia doar sensul la cuvinte, Nu le ”sfârteca” în minte! … -Iar la medic? Ești meschin! Prea te vaiți; ce, ăsta-i chin? Doar o lună și jumate, Cu-o măsea și-un junghi în coaste? … -Sunt macabru? Ce să spun… Rău-i rău și când nu-i bun. Cum? S-o las mai bine ”baltă”? Nu vrei viața ”ailaltă”? … -Dar fac tot… De ”mântuială”?… Asta e… Mare ”scofală”? Cum, căci țara te ”veghează”, Și-ți menține ”pofta” trează. … -Ești ”sătul” de ce nu ai,? Te îndeamnă-n ”sus” să ”dai”? Eu credeam că te-am convins, Căci ai ”stofă” de ”învins”.

M-a lăsat, zâmbind milos, Ca refuzul cu folos, Și, în liniștea-i deplină, Dumnezeu, la El, să(-l) țină, S-a dus, iute, la birou, C-avea, de ”clocit”, un ou, Asta-n sens de Stat-degeaba, Când se cam ”împute” treaba, Căci n-ai ce, ce să mai greșești, Când, de muncă, te ferești, Și nici ”ordinea” n-o strici, Dacă-n lipsă taci, și-ți zici, Că e cald și bine-aici, Cât timp legea-i ține-n bici… …. -Ca să fie-așa cum e… Iar nu tac? Bine nu e. Pentru mine, sigur nu; Pentru restul? Ce? Aaa! ”Muuu!” Cu accent? Sictir formal? Cum? Doar punct? Accept normal?… *