George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Compasiune totuși

Jimmy mă privea cu milă, Aproape ca un amic; Mă îngrijora potaia, Că nu comenta nimic. -Ce-i cu tine Hoinărilă? C-ai stăpân, ți-ai amintit? -M-am întors să-ți spun ”Adio!” Mi-a răspuns, chiar trist, șoptit. Că am auzit sătenii, Comentând că te ”revolți”, Și te duci în piața mare, Ca să scoți, la Guvern, ”colți”. Va fi vai și-amar, sărmane, Când, pe tine-or pune ”laba”, Mai ales, că simt, acuma, Că se ”împuțește” treaba. Șanse n-au să ”îndulcească” Traiul prost, al meu, și-al tău, Și, de-aceea, ”închid gura”, Celor ce-i vorbesc de rău. Unul, ce-a mai fost pe-acolo, Și-a scăpat, gonit cu ură, A spus clar, că or să-ți bage, Cu de-a sila, pumnu-n gură. Deci, ideea-i ideală: Nu respiri, deci nu cârtești, Și-astfel, scapă și de teama, Că apuci să mai trăiești. Mi-a mai plâns, de grijă-o vreme, Chiar crezând c-o să mă ”duc”, Cugetând că, lui, mâncare, Să-i aduc, nu mai apuc, Dar l-am liniștit cu ”faptul” C-am vorbit ca un năuc.

”Luat de val”, cu gura ”udă”. Cum se cade, într-un bar, Ieri mi-am ”speriat” vecinii, Și i-am pus puțin pe ”jar”, C-o să ”fac”, și ”dreg”, și ”aia”, C-o să-mi pun desaga-n ”par”, Și-o să merg ”pornit” la ”centru”, Și-o să-mi pun viața-n ”cântar”. Se temeau… dar doar că presa, Pentru-a face și ea-un ban, Se va lua de ei, căci, cică: -Au uitat ce-i ăla lan; -Că ciulinu-a dat în floare, Numai bun pentru cules; -Că imașu-i o peluză, Pentru vila de ”ales”; -Că multe sunt cam pe ”dos”-uri, În ”sens”-ul dorit de hoți; -Că ”Mă/hgarii”, cară-n ”voie”, Cu samare și cu roți; -Că ”funcțiile”-s, ”pe bune”, Prinse-n ”sfori”, și ”unse”-n bani; -Că, cam totul, merge ”strună”, Spre-alt mandat de patru ani; -Că ei, sunt ”țărani de frunte”, Doar ”bătuți” cu pumnu-n piept; -Că, ”lăsați” și pe tânjeală-s, ”Duși” de Stat , ușor, de ”sept”… Am mai spus și lucruri care-s Neadevărate… -n legi, Ce i-a-nfiorat probabil, Dându-și seama că sunt ”blegi”, Nu în sens strict de prostie, Ci de cel de ”proști-sadea”, Ce-”ndopați” cu ”minciunele”, Tot așteaptă, de-o cădea, ”Mălăiața vieții roze”, Ce, cu tifla, le dădea. *