Cugetând... la ”pierderea timpului”

-și nu numai-

-Nu pierde timpul când spune ceva, ci când explică ce a spus înainte. -Unii oameni sunt ”deștepți” doar prin funcții, sau prin ”definiție”. -Unii se remarcă stând în primele rânduri, alții muncind în celelalte. -Prostul întreabă și n-așteaptă răspunsul. -Ascultă atent, de vrei să ”vezi” și bine. -Când te-asculți doar pe tine, te trezești ”vorbit” de ceilalți. -Să nu pleci, la o ”faptă”, numai ca să ai de unde să te întorci. -E-atât de slab, încât, când fuge, face febră ”osulară”, la mușchii ”intraosoși”. -La sărăcia grea, n-ai cântar pe măsură, și nici oglindă la cea ”lucie”. -Nu-i o podoabă sărăcia ”lucie”. -Când dai, nu te gândi doar să ceri; invers, da. -Între muncă și stat degeaba, cine n-ar alege bine. -Nu stă degeaba de plăcere, ci din nevoia de a nu munci. -Greșelile permanente, nu-ți mai lasă timp de învățat, din ele. -Nu bea mult, doar cât îl țin puterile, nu punga. -Mințile nu se beau, se îmbată. -L-au acuzat degeaba că și-a pierdut cinstea, când el nu a avut-o niciodată. -Poți pierde nu numai ce ai, dar și ce vrei. -Plângerea unei pierderi e o altă pierdere. -Pierde timpul alergând după câștiguri. -Trage de timp, ca să piardă vremea. -Uneori vin-ul e de vin-ă, când vin-e târziu acasă. -Unii profită de situație, ca să-și fac-o ”situație”. -La el, starea degeaba, e o stare de fapt. -”Hărnicuțul” face situații cu situația la zi a situațiilor făcute. -Una e să spui ceva, alta să vrei, și tu, să spui ceva. -Când iau cuvântul, unii spun ceva, alții vorbesc. -Unii vorbesc, alții-i vorbesc, iar apoi se vorbesc. -Exemplul se ia, dar nu-i molipsitor. -Ia poziție doar cât e în opoziție, până ia o ”poziție” bună. -Nu mi-e frică de copaci, ci de pădure. -Îmi pare rău, să regret, că am făcut bine. -Postura impostorului e una singură. -Deșteptul reflectează gândind, impostorul reflectând ca o oglindă. -Face bilanțul ”realizărilor” pozitive… și negative(?) -Leneșul se întoarce de unde nu a plecat. -Parlamentul e locul unde se discută, intens, discuții și vorbe. -O întrebare nu ar trebui să fie inutilă celui care are o pune. -De ce să înveți din greșeli și nu din ce faci bine? -Urare sinceră: Hai să trăiești, dar nu prea bine, că bate la ochi! -Anunț: Vând haină de blană de damă bine întreținută. -Timpul se pierde și muncind degeaba. -Timpul se măsoară în realizări, nu în vorbe. -Prea multe ”vorbe”, ascund adevărul. -Stând degeaba, pierzi timp, căci trece mai repede. -A te perfecționa, presupune să ai ce. -Nu tot ce iese în evidență ”sare în ochi”. -În discuții se ”pun” idei, ca să le ”dea” sens, nu cuvinte, ca să ”iasă” vorbe. -Când ”tragi” o concluzie, e bine să lași în locul ei o soluție. -A fi exigent presupune să știi și ce vrei de fapt. -Abundența e, sau nu, cauza inutilității? -De la luarea angajamentului, până la angajarea în muncă e drum lung. -E marcat de efort, fără a depune un efort marcant. -Unii sunt de acord, alții nu au nimic împotrivă. -Când nu știi unde ajungi, e bine să vezi pe unde mergi. -A pune accentul, subliniind. -Curajul de a face lucruri inutile e descurajant; mai ales refacerea lor. -Și animalele pot avea sentimente umane… și reciproc. -Mai bun, poate fi încă rău. -Nu te pune cu cel cu mintea ”zglobie”… sau ”odihnită” -Femeia e un rău necesar… la mai rău (posibil bărbat). -Un lucru bun trebuie făcut de două ori; pt. muncă și pt. inspecție. -”Hârtia” trebuie să contureze faptele, nu să le justifice. -Privește ”cântecul lebedei” ca pe un ultim imn al speranței. *