George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Democratic, nu-i așa(?)

-n-am talent de-”ales”-

Discutam cu Jimmy, Cel cățel de rasă, De democrație; Se făcea că-i pasă. În consens cu mine, Tot dădea din coadă, Dar se pare însă, Că-l durea în noadă. Milostiv din fire, Din prostie doar, I-am dat șansa ”vorbei”, Democrat să par. -Ai dreptul, ca totul, Să-l faci cum îți zic… -Chiar de-n patru coate, Mă doare un pic? -Așa-i democratic; Tu faci, eu decid. -Chiar de nu-mi convine? De muncă-s gravid. -Pot să-ți spui părerea; Oricum nu contează. -Dar am conștiință; Și când dorm e trează. -Doar vorba-i de tine; Mă rog, ca lătrat. -Că mai dorm pe mine, Statu-i vinovat. -Ia-n auzi potaia; Te ”dai” și-om acum. -Am, ca voi, și lene; ”Asta”-i, cum-necum. -Și ”asta” explică, Ațipitu-n post? -Să latru degeaba. Sincer, n-are rost. -Am ieșit adesea; Tu urlai la Lună. -Fac și eu ce face, La voi, ”lumea bună”. -Și atunci, cu hoții, Ești labă în mână? -Ce, voi nu aveți, Lupii, baci la stână? -Ia mi taci din gură! ”Aleșii”-s aleși. -Vot, sau calitate? Cam confuz vorbești. -Fără ghilimele. Înțelegi ce-ți cer?… -Să fac sluj ca-lumea; Democratic, sper…

Asta-a fost, ”jăvreișen” Știa ce ”trăiesc”; N-am talent c-”aleșii” Ce ne ”duc” firesc… *