Despre muncă

și ”umbra” ei

-În prețul libertății intră și munca, chiar dacă se spune că este un dar al ei; -Munca cere, dar și dă… sau poate da; -Omul ”sapiens” a fost ”rodul” muncii? Probabil; d-aia sunt astăzi pe cale de dispariție; -Munca face ”om”, din om; cel puțin așa se speră; -Privește munca drept o necesitate, nu poftă ocazională; -”Cheful de muncă” nu presupune o bodegă, dar ”trece” la bodegă; -”Dorul de muncă”, ca și ”educația prin muncă”, țin mai mult de povești românești; -Nu te naști leneș, dar poți învăța singur, sau ”educat” de alții; -”Sătul de muncă” poate fi și ”flămândul”; leneșul este săturat mereu; -Leneșul e înspăimântat nu de muncă, ci de gândul de a munci; -”Statul degeaba”, ca și munca inutilă, sunt tot pierderi de timp; -”Statul degeaba”, la Stat, e bine plătit; -”A te face că muncești” este doar o formă de ați arăta respectul față de program; -”Mersul la muncă” e ca ”Mersul trenurilor”, cu anunțate ”așteptări”… degeaba; -Dacă munca ar fi benevolă, fără program, ar dispare noțiunea de leneș; n-ar mai munci nimeni; -Biroul nu e crâșmă, să stai toată ziua în el, și nici biserică, să te duci și duminica (preluat); -”Plăcerea de a munci”, pare mai mult o poveste; -Muncind ”pe fugă”, nu rămâne nimic în urmă; -Fuga de muncă e oare atât de obositoare, încât trebuie să te tot odihnești? -”Leneșul, mai mult aleargă?”… Da de unde; -Lenea e ”obositoare”, pentru cel neobișnuit cu ea; -Când te plictisești de stat, nu-nseamnă că trebuie să te apuci de muncă; -Munca și lenea sunt ca Viața și Moartea, care nu pot exista una fără alta; deci sunt ”firești”? -Nu orice ”activitate” e și muncă; și hoțul e ”activ”; -”A munci cu cap” înseamnă a fi mai isteț decât șefii tăi… și nu e bine; -”A greși, e omenește”; deci, leneșii, care nu fac nimic, sunt, sau nu, umani? -Omul poate fi ”prost” în multe situați: că muncește prea mult, că muncește degeaba, că nu muncește cât trebuie, că nu muncește deloc… Deci, oricum o iei, muncind sau nu, nu mai are când să fie și ”deștept”; -Decât să faci o pasiune pentru muncă, mai bine rămâi burlac; -Cui îi place să muncească, muncește; cui nu, e promovat; -Munca devine necesitate, când n-ai încotro și, dacă tot o faci, fă-o cu plăcere; îți poate face mai bine; -Când n-ai încotro și muncești, -Munca e ca tramvaiul aglomerat: o aștepți-nu vine; alergi după ea-o scapi; când te urci în ea-regreți; -Întotdeauna, o altă muncă e mai bună decât cea pe care o ”prestezi” tu; -Oferta bună de muncă e ca momeala în cârligul de pescuit; te ”scoate” din lenea ta; -A munci, nu presupune și ”a avea”; -A trăi, pentru a munci să trăiești, este o adevărata dramă; -Cât muncești, atât primești… s-o credeți voi; -Munca, în folosul altora, e onorabilă… dar nu la servici, unde oricum o faci căci n-ai încotro; -Când ”te muncește” prea mult gândul, obosește mintea; -”A sta pe gânduri”, nu înseamnă că le și ai, sau ai și cu ce să gândești(cap); Și-n concluzie; -Orice muncă este ușoară… când o face altul… și chiar simplă… când o face bine;