Diva ”câinitoare”

Jimmy, din obișnuință, Nu-și lăsa gura să-i tacă, Chiar crezând, că-i cu putință, Să îi dau ceva, să-i placă. Se uitasem chiulangiul, La televizor, o seară, Și-afirmase, zurbagiul, C-are, pe-acolo-o soră. Admirase nonșalanța Cum ”cânta” pe orișicare, Și-l ”nega”, și ”importanța”, I-o ”punea” sub întrebare. Îi făcea zob doar cu vorba, Des murdară, în ”ne-știre”, Și-i băga, pe toți, în ”aia”, Cu ”aleasă” ne-simțire. Savura, din plin, ”câiniva” Urletele de-ncântare, Ale haitei ei ”senine”, La minte și la purtare. El, ca, câine, se-ncântase, De-a ei vorbă, ca, ”culoare”, Ce voia, ca, con știința, Cert, în ”mase”, s-o ”coboare”. Chiar a savurat mesajul De a face ce îți vine, Unde și când nu e cazul, Căci, ”voia”, de tine ține. A mai priceput că, totul, Poate fi, deși nu e, Dacă pui, ca lumea, ”botul”, Fără să te-ntrebi de ce. S-a lăsat convins că, multe, Pot avea alt sens dorit, Dacă-i dai în urlet ”tenta”, Cu-”apetitul” mult sporit. Că, prin ele, și-n urale, Adevărul se-”ndoiește”, Și aghiasma de ”parale”, Cu minciuni se ”potrivește”. Că nimica nu contează, Dacă, ”calci”, spre țelul tău, Și că viața, chiar probează, Și că binele, e rău: -Bei prea mult… te-mbeți… nu-i bine; -Vrei mai liber… anarhie; -Te-”obezești”… boala-i pe tine; -Nu-i dreptate… legi să fie. Multe altele-ncâlcite, În ”hașișul” de minciuni, Dar din suflet, clar pornite, Chiar i s-au părut minuni. A-nțeles, chiar prost, noi ”planuri”, Pentru-o lume mai firească, Unde, nedorite lanuri, Lasă-n loc, vile să ”crească”. A-ncercat să-mi dea ”citate”- Cam cât mintea-l poate duce- Care-n sfântă-obtuzitate, M-au ”făcut”, să-mi fac, chiar cruce.

Încercând, blând, cu povețe, S-i scot ”gărgăuni” din cap, Mi-a răspuns, fără ”finețe”, Că, de ”haita” ei, nu scap. Am rămas uimit că javra- El, nu ea, chiar de părea- Chiar credea, cinstit în sine-i, Că ea-i tot ce își dorea. Cum își adora odorul, Nenăscut din neamul lui, Mi-a ”trezit” și mie ”pizma” Și am pus TeVeu-n ”cui”; Lângă pofte îi stă bine, Chiar de e înghesuit, Căci am adunat cam multe, Ca român, pe-aci ”trăit”. *