”Domn de barieră”

-Bouțul-

Rumegând, cred, o idee, Căci, iarbă, nici pomeneală, Un Bouț, fraged la minte, Se-ncurca în socoteală, Sta, cu taică-su, desigur, Pe un șanț, la barieră, Cam frecându-se, a lene, De-o stricată portieră. Nu vedea în jur cuvinte, Sau ceva de auzit, Exceptând o neagă ”fiară”, Poate-uitată la păzit. Apăruse peste noapte, Pe izlazul tuturor, La care, mai toată lumea, Se gândește, trist, cu dor. Își pierduse oare capul, De venise la păscut? Ce să caute pe-acolo, Când și iarba-i ”la trecut”. Scos din minți, un gând ”subțire”, Ca fuiorul de fum șui, I se strecură prin cuget: -Totul este… unde-l pui… -Vai ce minte!… mugi Boul, Pur și simplu- adevărat!. De-ar fi iarna ca și vara, Ai ajunge împărat…

Nu e fabulă, dar Bulă, sau, cum el, azi, s-o numi, Ar fi ”domn de barieră”, chiar de țara ar cârmi. *