George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Dreptatea Legii

Într-un sens, căci legi sunt multe, Cu ”sens”-uri de încălcat, Mișuna, cam șui, Dreptatea, Cu ”spiritul” sufocat.

Îmbâcsită cucuvinte, Și cu ”litere”, grămezi, Legea se făcea că ”plouă”, Visând, pe pereți, ”cai verzi”.

Nu erau ziduri de casă, Ci de țară, de pe-aici, Cu mulți ”câini”, ce n-aveau coadă, Căci, din ea, ea, făcea ”bici”.

”Sus”ii sugeau pe ”îndelete”, Fiindcă ea-i ”cocoloșea”, Și chiar ”uța-uța”-n norme, Ca s-adoarmă, îi dădea.

”Jos”ii umblau pe la țară, Înjurând, de bine, rar, Îndrumați, de ea, cu ”bățul” Dat, chiar cu ”dreptate”-n dar. *