Epigrame

Hoți și ”oți” ”Găinari” -Ne-am văzut și ne-am plăcut; Totu-a fost pe șest, tăcut. Ca iubita, la iubit, Ea, la piept, brusc mi-a sărit. -E ”cocoș”, dar nu mereu; Gardul l-a sărit cu greu. Cum să spui că l-am furat? Eu, numai l-am ajutat. -N-am furat găina asta; A sărit gardul, ca proasta, Și-n ceaun dacă-a căzut, O minune am văzut. Isteț -Ce să fac, cum să vă spun? Zău, era un porc nebun, Ce-n prostie m-a urmat, După ce ne-am îmbătat. Bine-voitor -Binele doar i l-am vrut, Chiar de fapta m-a durut; L-am salvat, căci bine spui: ”Banu-i ochiul Dracului”. Milos -Lănțișorul de la gât I l-am luat, căci, doar am vrut S-o scutesc de cheltuială Când s-o rupe… și-l repară. Cinstit, doar curios -Portofelul l-am cerut Doar cu titlu de-mprumut, Să văd doar ce este-n el… Curios sunt, știu, de fel. Înde-mânatic -Eu am vrut să-i iau… doar pulsul; Ceasul mă-ncurca, și dânsul Și l-a scos, cu a mea mână; C-a uitat, ce-s eu de vină? Neștiutor N-a furat din vina lui; Chiar nu știe, din a cui. Că doar el a profitat, Pur și simplu e ciudat. Preventiv -Recunosc, sunt hoț, dar vreau, Recompensă și să iau, Căci, la adăpost am dus, Ce fura altul ”sus-pus”. ”Bântuit” de dor -Am furat să-mi văd odată, Viluța mea terminată, Căci nu vreau, sincer, să mor, ”Bântuit” de-atâta dor? „Împovărat” -Nu l-am luat neapărat; Boul m-a ”împovărat”. Vaca-n târg mi se cerea; El, gelos, o urmărea. Schimbat la față -Geamul nu l-am spart, să fur; Nu-mi plăcea de ”ăla”, jur, Că mă reflecta vitrina, Ca pe soțul lu vecina. ”Educatori” -Noi l-am învățat de bine, Să aibă grijă de sine, Să ne dea ce-i prisosește Și, prin buzunar, găsește. ”Hoț de bani” -Eu nu fur de la sărmani… Se jura un ”hoț-de-bani”. Eu decid, formal, ce vreau Și, legal, pot ca să iau. ”Pungaș” nedreptățit Urmărind bătrâne ”prăzi”, Și prin piețe, și pe străzi, L-au făcut ”punga ș” degeaba; La sacoșe-și făcea ”treaba”. ”Hoțo manul” -Hoțule! A spus o fată, Prea-frumoasă, necurată, Când i-a ”luat” soțul incult, Ce nu mai avea de mult. ”Hoțișoara” De mică, ea a-nvățat Că, furatul, nu-i păcat, Și că-i ”datoria” ei, Cât timp ”zeii”-s ”dumnezei”. ”Reșcolit” A furat tot ce-a putut, Din reflex, și când n-a vrut; Prins, i s- făcut un ”dar”: L-au trimis la ”școlit” iar. Nedreptățit E-acuzat, fără-ncetare, Că e hoț de drumul mare, Când, el umblă, ”cu temei” Doar la vile, pe alei. Protectiv Mâna, în seif, i-a ”pus”, Unui prea-înalt, de ”sus”, Doar să-i protejeze banii, Căci veneau Fiscul și ANI.

”Concediști” ”Dus”, de o ”focoasă-bună”, Să se ”prăjească” o lună, S-a ”întors”, ”fript”, de la mare, ”Ars”, de bani, ca și de soare. Altul, cu- ”Alta” s-a-”nălțat”, Ca un cal înaripat, Și s-a-ntors, ca o mârțoagă, ”Stors” de bani, ca și de vlagă. Audiență la ”șefoi” Ferm decis c-are dreptate, A intrat și… - un șut, în spate; N-a știut să-și ”afle” rostul, Ca deștept, făcând pe prostul. Mic șefuț ”Tare” de ar fi, cu funcții, Ar face, până și munții, Să se bată cap în cap… Doar de-ar fi de câștigat. Încă șomer De-l întrebi, șomer, ce face, Îți răspunde, mai mereu: -Nemaipomenit de bine, De n-aș duce-o-așa de greu. Ales-susul Tot umblând pe cap cu ”fes”, A se citi, interes, El se scuză-n fel și chip: -Asta este, încă-s ”mic”! Zarzavagiul Pus să facă țara ”floare”, Pe sub mână ”promovat”, A-nceput să ”sape”-ntr-una, Făcând, totul, ”zarzavat”. Deșertăciune Cu o sticlă plină-n față, Îi ținea, pe Dumnezei, De picior, dar tot golind-o, Și-a pierdut crezul în zei. O vecină O vecină-”nfometată”, Jinduia neâncetat, La ceva, pe-”ndestulate”… Orice-ar fi, chiar și bărbat. *