Expresii popular-fiscale

-tristețea adevărurilor-

Sapa de lemn La finanțe-o sapă, De lemn, se-oferea. Oricum, plătind taxe, Se-ajungea la ea. Dus de nas La intrare, ca ”speranță”, Un belciug și-un cap de bou, Pentru penitenții care, Tot plimbați, credeau în ”nou”. Cel ce ajungea, ferice, Erau chiar ”con-dus” vre-un ceas, De-alt funcționar, din clică, Ce-l ducea, frumos, de nas. A face umbră pământului Spre-o peluză, în plin soare, Pe ușa biroului, Ies și ”hărnicuți” care, Umbră fac pământului. A se grăbi ca melcul Pe culoare, între ”funcții”, Erau piste desenate, Pentru cei avizi de lauri, Și grăbiți, ca melcu-n toate. A cânta în strună Când intra pe ușă șeful, Unii luau vioara-n mână, C-aveau sarcina expresă, Să-i cânte, mereu, în strună. Șiret ca oaia Întrebat de ce respinge Cereri, răspundea doar ”D-aia!”, Și îl promovase șeful, Ca fiind șiret, ca oaia. A vorbi degeaba Un ciudat, ghișeul , L-a deschis pe grabă: -Să vorbim degeaba, Căci tot n-avem treabă! A face capul calendar Amânând, cu date Precise-n zadar, Le făcea duduia, Capul calendar. Râd și curcile La ghișeu, o curcă Plouată nițel; Intrase, cu lumea, Să râdă de el. A se ascunde după deget Ca să nu se vadă, Că-i toantă nițel, Se-ascundea o ”țoapă”, După degețel. Cu fumuri în cap Umbla, cu jobenul Găurit, pe drumuri, Că-i spusese șeful, Că-n cap are fumuri. Obrazul subțire Cu-o bancnotă-obrazul, Freca cu-ndârjire, Sugerând că, costă, Obrazul subțire. Os de ros Unul nou, la muncă, Chiar venea voios, Că-i spusese ”nașul”, C-are-un os de ros. A călca în străchini ”Șchiopătând” la vorbă, Se purta ca-n troacă, Căci era celebră, Că în străchini calcă. A despica firul în patru Coada tot mai lungă, Nu îl ”strofoca”; Cu pixul a/lene, Cereri ”despica”. A bea cu măsură Numără și duce-alene, Alt pahar, ”mită”, la gură, Ca să bea, cum zice lumea: -Șefule, mai cu ”măsură”! Aiurit ”Ștampila” aiurea Și greșea mereu; În nori, de ai capul, Ca să vezi, e greu. Leneș La birou, guri să închidă, Muncea să se vadă: Mâța șefului, cea scumpă, O trăgea de coadă. Obtuz Dând cu capul de pereți, Fără ”învățare”, Arăta, obtuz, la toți, Că, de cap, e tare. Șefuț tare ”Nu intrați!”, biroul Cu o ușă dură, Ascundea șefuțul, Cel mai tare-n gură. Zicale ”Lauda mincinosului, bucuria nebunului” În guvern, lăudăroșii, Mint chiar cu nerușinare, Dar ne bucurăm, nebunii, Că vorbesc și de mâncare. ”La vijelii mari, cad copacii mari, dar rămân buruienile” Opozanții-au ”dărâmat” ”Educații” în declin. Câmpul n-a rămas pustiu; ”Buruieni, sunt chiar din plin. ”Hai să vorbim degeaba, că tot n-avem nici o treabă” Doi aleși, în parlament, Se ”pupau” la ”vorbă”: -Hai să parla-aia-n van!… -Că tot n-avem treabă…

Și-n concluzie… Totul se plătește… În țara mea ”scumpă”, ”Vaidenoi”, adică, Românul ”plătește”… Ce, guvernul, strică. *