Golul sfântului confort

-citind… litere-

Am vrut ca să scriu de minte, Dar, cuminte-am renunțat, Căci, oricum, cui folosește, Sfatul bun, neînvățat. De-obicei, ”citind cu ochii”, Vezi doar litere-n cuvânt, Fără vre-o valoare clară, Și continui, fără-avânt. Mulțumirea-i doar deplină, Când termini ce-ai început: ”Am făcut-o și pe asta…” Dar, nimic, n-ai priceput. Liniștea se-așterne-n mintea Obosită de efort. Odihnită, își contemplă, Golul sfântului confort. ”Ce nu știu, nici nu mă doare…” Vai, dar iar ai cugetat! ”Ia să fiu atent la gânduri…” Da, să fii mai cumpătatț Timpul trece… A trecut. Un uman a fost… S-a dus. N-a rămas, ce n-a făcut. N-a greșit.?… E jos? E sus?

Nu e fabulă cu ”fiare”, Deci, morală, nici nu am, Poate doar un ”semn de noapte”: O Lumină bate-n geam. *