În ”febra” libertății

-tarlaua cu morminte-

În ”febra” libertății, Trei corbi, cu luare-aminte, Scurmau, la țară-n pripă-n Tarlaua cu morminte. Erau ”aleși” din urbea Întinsă dezlânat, Ce-și extindea miasma Și traiul desfrânat. Veneau s-ofere pacea, Ca veșnică uitare, Și pregăteau ”sălașe”, La ”Cei” de multe-n stare. Îi cam jena doar piatra, Căzută-n cruci bizare, Ce-se-ngropau aiurea, În glodul mult prea tare. Arareori, vre-o floare, Ca ”umbră de trecut”, Mai amintea, zdrobită, De ”turma” ce-a trecut. La întrebări că, totuși, Ce fac cu cimitirul, Au cârâit: -Chiar mâine, la oase, vine tirul, și-așa vor fi-mpreună, strămoși, și buni, și răi, uniți, de focul ”ghenei”, ca alta dintre ”căi”… *