În dilema cafenie

-începuturile sfârșitului-

Nu departe, într-o parte, Drumul drept a cam cotit; Unu-a luat-o drept, aiurea, Altu-n-juru-i s-a-”nvârtit”. -Ce să fac să-mi aflu rostul? Unde merg, nu vreau să știu. Văd, nebunu-a luat-o-n față; Nu vrea ca, ca el, să fiu. S-o ”cotesc” poate-i mai bine… Dar la dreapta?… Stânga?… -n jur? Să mă-”nvârt”, sincer îmi place, Dar acum, albu-i cam sur. Pot să stau cuminte-aicea, Dar nu văd să am vre-un ”rost”; Să rămân, ca blegu-n spate, M-aș simți, cum par, chiar prost. Să o iau de-a latu-atuncea… Altceva, ce pot să zic. Cu a mea ”în-de-mânare”, Membru-aș fi, oriunde pic. Grea e viața; iar decizii… Ce mă fac cu mine iar. Aaa! Recomandarea-”aleasă”: ”Când nu știi, să dai la zar!” Dar n-am zaruri…și nici minte Să mă pun la mintea lor. Asta e, a mea e vina, C-am ”cântat” numai în cor. Și acum, vai ce năpastă, Nu mai văd unde s-au dus; Urmele, pe ”cale”-arată, Că-au ”ținut”-o, toți, în ”sus”. Ce mă fac cu a mea ”faptă”? Cui s-o pun în slujba lor? Singur să o fac… nu-i bine, Căci n-am cvorumul de for. Să aștept? E o idee… Vin, pe rând, urmași ”de rând”; E de-ajuns să le spun ”vorbe” Și să le rânjesc ”a blând”. Dar de-o fi vre-un prost, adică, Ce nu crede în cuvânt? Nu-i nimic, îmi fac curajul, Să-i dau șutul, cu avânt. O, dar ce mă duce mintea… Parc-aș fi din tagma lor. Și-am și ”talie”, pe bune; Ia să-mi fac planuri de zor! Deci, aștept mulți ”oareșcine” Să se miște-n ”umbra” mea Și le cer, nu mut, adică, Doar ”încredere” să-mi dea. A, dar iat-un nor de tină; ”Prăfuiții” vin întins. Fac din ei ceva ”de cinste”; ”Pe”, doar după ce-am învins. Mai rămâne, o culoare, Să-mi aleg, pentru un țel… ”ROGVAIV”-ul se tot zice, Că cu albul e la fel. Flamură de pace-n ”lumea”, Care e cu mine, deci; Dar ceilalți?… De vor în ”piață, O s-o mut, la mine-n beci. Bun mai sunt… chiar că îmi place, Șef s-ajung, suprem, la toți. O să-mi iau și-o soață ”bunăăă”, De găsesc din neam de hoți.

Și așa, cu mintea-n ”dungă”, Cugetând la cum va fi, Nu a observat cioroiul, Ce, l-a ”aia”-n plină zi.

El l-a lut de par, prostuțul, Și s-a ”ușurat” domol, Neștiind că ”cafeniul”, Ne-a rămas, de-atunci, simbol. *