În spirit de turmă

-pseudo fabula ”boului”-

În jugul libertății De-a face ce vor… alții, Un bou, ajuns din urmă, De minte, scoate colții. Sună ilogic? Poate, Dar, că-i real, mă jur; Se mai ”trezesc” și ”proștii”, Văzând că albu-i sur. ”Dormind pe ei”, în ”turmă”, Convinși c-au tot, visează, Și-”mpiedicați” la minte, Mai greu se ”deșteptează”. Dar, cum spuneam, minunea S-a întâmplat deodată, Și, i s-a ”pus”, vai Doamne, Și peste ochi o ”pată”. Vedea doar ”negru”-n față, Cu ei acum deschiși, Și se-ntreba, țăranii, De ce sunt, mulți, ”pro”-scriși. Căci am uitat, cu voie, Să spun de vre-un ”par-tid”, Un… tot ceva de ”turmă”, Dar, de ”put-eri” avid. Cuvântul nu-mi ajunge, Să le descriu cum sunt, Nu unul, ci mai multe, Cu vorba ”parla”-n vânt, Ca bună-starea noastră, Ce zboară-n ”parla-minți”, Sau ”cloci”, cum, prost, chiar zice, Cel bou, trezit cu dinți. A fost ”prostit”… bovină-i, Cu mintea ”uite-o-nu-i”, Crescut frumos la țară, Cu poftele în cui, ”Tratat” cam la grămadă, Cam ”otova”, și fân, Ce a rumegat minciuna, Cu ei ținuți la sân. Dar, ”deșteptat”, se pare, De un ”instinct de neam”, Ridică bariera, Din prag, și de la geam, Căci vrea s-audă viața, Grăind, nu ca ecou, Și să-și arate colții, Nu coarnele de bou. *