George RogozPoezie și proză

De minte și… atât

Într-o țară, lângă noi

Într-o casă-”mbătrânită”, Pentru frig, cu prea mult loc, Într-o sobă ruginită, ”Dârdâie”, un lemn, pe foc.

Într-o iarnă-”ncărunțită”, De zăpadă și mult ger, Umblă lumea, alungată, De alt foc, adus de ”fier”. Tirul armelor se-aude, Ca un ”freamăt” nevăzut; O ființă se ascunde, Dup-un zid, recent căzut. Brusc, văzduhul se-nfioară, De un șuierat aparte; Mici lumini împroașcă Cerul… Cozi de ”vipere armate”. Au și ”foc”, au și focoase, Și-”mbuibate” doar cu moarte, Vor, rapid, să ”șteargă” viața, La grămadă, nu ”în parte”.

Liniștea, înspăimântată, S-a ascuns pe sub pământ, Lângă o ”necunoscută”, Ce-a primit-o în mormânt… (20.11.2004…1000 de zile de la atacarea Ucrainei de Rusia)