Lacrima Dreptății

-Stat ”pătat”

-Oameni suntem!… Vocea-i slabă. -S-o crezi tu!… Răspunsu-i clar. Lacrima Dreptății udă Slove reci, ce gratii par. Norme și regulamente, Prea-mărind ce-i nefiresc, Au tot strâns-o-n plasa legii, Lângă cei ce-abia trăiesc. -Fac orice, căci pot și vreau! E-adevăr și nu minciună. -Te-am ales… ca… pentru noi… Râde, ca de-o glumă bună. Drepturi sfinte și legale, Sunt ”tratate” ca ”povești”, Și minciunile ”reale”, Li se par perfect-firești. -E cu noi Dreptatea sfântă! Uite-o plânge! Nu- i normal! -Dă-o dracului de toantă! Nu-nțelege ce-i formal. ”Sforile”, din cerga țării, Devin gratii-n Stat-”pătat”, Chiar cu-acei ”țintași de frunte”, Ce-adevărul l-au ratat. *