Legea firii

Liber, ca un sclav aparte, Prins în ”frâiele” trăirii, Omu-aleargă înspre moarte, Obsedat de legea firii. Viața nu-i nemuritoare, Și, ce-i viu, ”sfârșituri” are; E o simplă ”transformare”, Chiar, de moarte, ni se pare. În natura ”ne-nblânzită”, Un ”omor”, nu e o ”crimă”; Viața nu-i de legi ”păzită”, Și nu lasă-n urmă-o urmă. Animalele, de oameni, Nu se-”apropie”-n purtare; Rar, unu-și atacă semeni, Doar s-arate că-i mai tare. Ca și-n celelalte regnuri, ”Lupta” e supraviețuire; Nu se aliază-n ”neamuri”, Ca să ”pună” de-o ”oștire”. Ce e viu, nu-și face arme, Și nu bea sânge cu lapte; Nu se dau lupte ”ban-ale”, Nici pedepse pentru moarte. *