Oda nescrisă

-cuvinte care ”minte”-

-Vreau să scriu, cu ochii-nchiși, Oda pentru cei învinși! -Nu se poate! Uite pumnul! Imnu-i numai pentru ”unul”, Cel ”înalt”, ne noi ”sus-pus”… Am rămas, pe gânduri, ”dus”.

Cum să cânt orașe-n care, Ziduri sunt pe ”post” de zare, Sau sate ținute-n ”post”, Doar cu foametea, ca ”rost”? Unde pot eu, frumusețe, Mângâiată de blândețe, Să găsesc printre ”hulpavi”, Când cântă, prohodul, ”bravi”? Cât, în versuri, să-i ridic, Pe cei mulți, ce n-au nimic, Da-s ”priviți” și ”ștampilați”, În ”trăiri”, ca ”vinovați”? Cum să cer, de la ”scatiu”, Ce mai crede că e viu, Să cânte după zăbrea, Sau în lațul de curea? Când și unde, cât și cum, Să mai caut, de nebun, Un om demn de-o odă nouă, Care să vă placă vouă? Voi vă îmbrăcați frumos, Ei ”rod” viața, ca pe-un os; Voi faceți, prin pofte, tumbe, Ei se târâie, ca, ”curbe”. Printre voi? Aaa! Înțeleg… ”Spinu”-n vorbe să îl ”leg”? Și să vă dedic ”cuvinte”? Nu contează dacă ”minte”?… *