Părinți

-cruce-a unui simplu viu-

Ochii îi deschid în noapte, Pe-un negru ne-nduplecat; Luna se mai zbate-n geamuri. Amintind că au ”plecat”.

Lacrimi crude, de tristețe, Le ofer, în gând, ca dar; Încă sper la șansa zilei, Care ”cade”, ca la zar.

Timpul a trecut și viața M-a ”apropiat” de ei; Nemurirea e înscrisă, Doar în scriptele de zei.

Sufletu-și îndură soarta, Și încerc, ca fiu, să fiu; Simt și ramul fără frunze, Cruce-a unui simplu viu. *